Viata mea atirna intre doi barbati…pe care il iubeam si pe
care il respectam? Am facut o alegere gresita in tinerete sau fac o alegere gresita acum? E fericirea
mea mai presus de fericirea lor? Este iubire sau mila? Si mila simteam pentru
fiecare dintre ei…..pentru unul , era
mila ca a fost nefericit si m-a iubit in tacere toti acesti ani, pentru
celalalt era mila ca ar putea suferi ,in cautarea fericirii mele. Si daca e sa
aleg, cum aleg? Cind e-mailurile lui Chiti Costaceov au inceput sa contina: “te
sarut”” iubita mea” m-am panicat si suspicioasa am analizat….eram un trofeu nerevendicat in
tinerete? Era razbunarea pentru suferinta cauzata? Devenisem prea suspicioasa ….in
tara unde traiesc eu, lumea traieste altfel. Sau poate eu, ma schimbasem,”te
sarut”” “iubita mea” nu puteau fi cuvinte goale, cuvinte fara semnificatie afectiva …. sau pentru ca veneau de la Chiti asteptam sa fie incarcate si de o
anumita greutate afectiva? . Dar stiam ca in tinerete Chiti m-a iubit, nu ar fi
doar cuvinte goale…. Cert este ca l-am intrebat. Am decis atunci ca trebuie sa aflu ce a fost si ce
va fi. In acel moment am decis ca, pentru o iubire care a rezistat timpului si
distantei nu te poti opune, doar te supui.
Si pentru prima data in viata mea inima a invins ratiunea. Avea sa fie
cea mai proasta decizie pe care am luat-o vreodata. Aveam sa aflu mai tirziu ca
baiatul sensibil, putin naiv, vizibil incurcat in momentele tandre ale
imbratisarilor noastre prin parc si pe dealul Red, s-a schimbat odata cu timpul
si cu moartea lui Ceausescu.
Cind Chiti, mi-a cerut prima suna de bani, a facut-o timid,
vizibil incurcat…nu am inteles abordarea daca era sa fie o investitie in afacere ; si
cu toate acestea instinctul initial a
fost sa-mi zic: iubirea si afacerile nu se amesteca….trebuie sa aleg, ori una
ori alta, ori unul din noi va suferi. I-am trimis banii, desi in tara unde traiesc eu, vecinele nu se
imprumuta cu zahar sau ulei, nu se vorbeste de salariul pe care il faci si
nimeni nu se imprumuta cu bani de la prieteni sau vecini. Mentalitatea e ca
daca faci acte de caritate le faci prin ONG-uri, nu avem cersetori ( si daca
sunt, e o alegere constienta de a trai pe strazi si nu pentru ca nu sunt alte
solutii) Sa oferi bani unul om mai sarac ar fi o insulta la demnitatea lui de
om. Imi amintesc o intimplare cu ceva ani in urma…..eram intr-un super-market
la casa. In fatza mea o femeie modest imbracata cu 3 copii intre 3 si 8 ani…pe
banda avea doua piini foliate, un borcan de unt de arahide si unul de gem.
Copiii galagiosi abia isi puteau stapini bucuria ca vor minca un sandwich cu
unt de arahide si gem. Caserita ii face totalul si femeia incepe sa scoata doar
fise si tot felul de maruntis si a inceput sa ii numere. Parca din senin, a
aparut managerul super-marketului si cu
un zimbet pina la urechi ii zice: “Felicitari, sunteti al o sutalea comparator
azi. Promotia noastra este:” tot ce ati avut pe banda este gratis! Nu trebuie
sa platiti nimic !” Femeia mirata cere comfirmare: “Sunteti sigur? Nu-mi vine
sa cred….” Da, sigur, inca o data feliciari, trebuie sa fie ziua dumitale
norocoasa!” Femeia, si de fapt si ceilalti cumparatori, a inteles ce se
intimplase, si-a luat punga cu mincare , copiii si cu un zimbert amar a
raspuns:" Va multumesc!” Asta se intimpla in tara unde traiesc eu, cind oameni saraci au nevoie de o mina de ajutor. Nimeni
nu cere, suntem prea mindri sa o facem……- "Ratacirile pasarii Phoenix" ( continut
ne-editat)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu